La 1 octombrie 1864, a fost înființată “Școala de Poduri și Sosele, Mine și Arhitectură”, care la 30 octombrie 1867 devine “Școala de Poduri, Șosele și Mine”, cu durata studiilor de 5 ani. Sub conducerea lui Gheorghe Duca, la 1 aprilie 1881, instituția capătă o nouă structură, sub denumirea de “Școala Națională de Poduri și Șosele”; la 10 iunie 1920 a fost înființată Școala Politehnica din București, având patru secții: Electromecanică, Construcții, Mine și Metalurgie, Secția Industrială.
Din noiembrie 1920 denumirea se schimbă în POLITEHNICA din București.
La data de 3 august 1948 a fost înființat Institutul Politehnic din București, care cuprindea inițial 4 facultăți și în care, din 1950, au apărut majoritatea facultăților actuale. In baza rezoluției Senatului din noiembrie 1992, Institutul Politehnic din București a devenit Universitatea POLITEHNICA din București.
